Monthly Archives: Februarie 2011

Pupa russa – Gheorghe Crăciun

S-a scris despre Pupa russa că este cea mai bună carte din ultimii zece ani din România, şi încununarea efortului literar al opzeciştilor. Sunt de acord cu toate superlativele, cartea m-a impresionat într-adevăr, şi deşi am citit-o de ceva timp încă mă mai gândesc la ea.

Pe scurt, povestea unei bombe sexi în comunism şi pe lângă tovarăşii comunişti. Alţii interesaţi de ea sunt prietenii, colegii şi mai ales colegele, beţivii, amanţii. Din anii ’50 până undeva prin ’92-’93, când eroina sfârşeşte brusc, ucisă de un amant (sau poate o amantă?) gelos într-un hotel. Tocmai la timp, începea să îmbătrânească, iar comunismul îşi dăduse obştescul sfârşit, deşi comuniştii aş zice că încă ne mai bântuie.

Deşi cartea a adoptat imaginea păpuşilor ruseşti matroska, totuşi putea la fel de bine să adopte şi imaginea unei sticle de apă plată cu o etichetă superbă. Ceea ce o caracterizează pe eroină este lipsa unor repere, a unui scop propriu-zis, trăind practic la voia instinctelor. Iar dacă vorbim de instinctele sexuale, este o carte fără perdea. Ceea ce o caracterizează pe eroină în ochii celorlalţi, bărbaţi sau femei, este trupul său deosebit. Oricum, mai mult nici nu avea de oferit.

Remarcabilă introspecţia autorului în mintea unui femei, ca şi cele câteva intervenţii directe în cuprinsul textului. Ca o opinie, aş zice că l-a depăşit pe Radu Petrescu, cu al său Matei Iliescu.

O carte recomandată cu căldură, iar informaţii se găsesc destul de multe pe net, mărturie şi ele a calităţii deosebite a cărţii.

 
Ediţia a II-a, Editura Art, aproape 500 de pagini, ISBN 978-973-124-131-9.

 

Anunțuri

Gunoaiele războiului (War Trash) – Ha Jin

Am citit mai multe cărţi de Ha-Jin, aşa că am zis să o încerc şi pe asta. Temele omului sunt legate de ţara natală, China şi viaţa în sistemul totalitar, autorul fiind un chinez care a avut şansa studiilor universitare în SUA şi a rămas acolo, măcar pentru a scrie liber.

Cam asta e şi cu Gunoaiele războiului (War Trash), scrisă în 2004, publicată în 2007 de Polirom, peste 500 de pagini. O lungă scrisoare a unui fost soldat chinez din războiul coreean, acum bunic cu nepoţi în State, ce le face vizita vieţii lui. Cu care ocazie îşi scrie memoriile şi îşi elimină tatuajul anti-american.

Cartea te prinde în fluxul poveştii, deşi ceea ce se întâmplă nu este extraordinar, nici în bine nici în rău. Peste drame cumplite naraţiunea trece uşurel, şi rămân la sfârşit cu o poveste facilă despre un soldat care totuşi a avut mult noroc. Imaginea povestitorului este însă captivantă, probabil ca rezultat al sincerităţii şi intimităţii gândurilor sale. O carte despre nimicnicia omului faţă de propria sa viaţă, şi ce fundal mai facil decât un război pierdut şi o putere imperială!

Ţinând cont că am luat cartea la reducere, nu a costat cine ştie ce. Despre timpul în care am citit-o, încă nu m-am hotărât dacă a fost pierdut sau nu.

ISBN 978-973-46-0618-4


Hello world!

Ce-i aia Buchipedia? Păi, un blog despre cărţile pe care le citesc. Mini-recenzii. Sper să vă servească celor care cautaţi cărţi mai puţin cunoscute, pentru a şti dacă are sens să mergeţi până la librărie să le răsfoiţi sau nu. Nu de alta, dar rafturile sunt pline de cărţi şi e chiar dificil de ales.

Nu ar fi numai un blog. Am încercat mai demult să creez o enciclopedie pe www.buchipedia.ro, adică un soi de wikipedia numai cu cărţi şi un forum unde să se poată purta discuţii, dar, din păcate, toţi invitaţii au zis că e interesant dar nu au contribuit. Aşa că am adoptat această soluţie one-man-show, sper însă la interlocutori pe cărţile care mi-au plăcut.